Una dintre cele mai mari piedici în calea progresului este întrebarea “Cât durează să văd rezultate?” Să exemplific:

Acum 5 ani m-am gândit să plantez un sâmbure de Avocado. Când am realizat totuși că durează câteva luni să încolțească și ani până devine o plantă, am renunțat. Am avut de mai multe ori inițiativa între timp dar de fiecare dată cu același rezultat - “Durează prea mult”. De fapt dura câteva zeci de minute, petrecute făcând o activitate plăcută mie. Acum, 5 ani mai târziu, aș fi avut un pom de avocado, nu o poveste cu tâlc. Acest exemplu simplu cred că descrie multe obiceiuri bune ce nu au început niciodată. Ne întrebăm: “Cât durează să văd progres la sală? Să învăț la pian? Să codez? Să dansez? Să scriu?”. Câte activități și obiceiuri ce ne-ar fi adus plăcere pe moment și progres pe termen lung au murit la mâna acestei întrebări șirete?

De ce?

Ce motiv avem să ne lăsăm păcăliți de această întrebare, în special când are în vizor ceva ce ne place să facem și pe moment? M-am tot întrebat în ultima vreme. Cred că motivul principal este o iluzie pe care o avem despre trecerea timpului. Avem cumva impresia că noi facem timpul să treacă. întrebăm “Un an întreg de sală?” de parcă în fiecare zi trebuie să ne trezim, să tragem cerul din ocean, să rotim cheița timpului și să clădim fiecare zi bucată cu bucată. De fapt, timpul trece singur, iar noi trebuie doar să mergem la sală câteva ore pe săptămână. Timpul trece. De unul singur. Iar dacă nu îl apucăm și ne înfigem acțiunile în el, trece pe lângă noi.

Soluția

Trebuie să ne oprim din a ne gândi la obiceiurile bune ca la un bolovan ce trebuie tras după noi o eternitate. Ele sunt, sau ar trebui să fie, o îmbunătățire a vieții noastre care începe acum și continuă toată viața. Sunt de părere că fiecare obicei bun trebuie să îți și facă fiecare zi mai bună. Nu mai plăcută sau mai confortabilă, dar mai bună, mai plină, mai satisfăcătoare la finalul ei. Fiecare baie rece, fiecare alergare, antrenament și carte citită îmi fac fiecare zi mai bună, și simt acest lucru. Dacă nu ar fi așa, nu le-aș mai face.

Cheia este să înveți să vezi cum fiecare acțiune te face acum cine vrei să fii. Nu spun că nu vor fi momente grele și chinuitoare. Nu e plăcut să intri în apă cu gheață. Nu e confortabil să alergi când ești obosit de o oră. Dar vei învăța să vezi frumusețea și bucuria din fiecare moment greu, dacă este acolo. După șocul inițial la rece, urmează calmul de după, ai energie și te simți ca nou. Simți satisfacția că ai făcut ceva dificil și ai dovada că poți face restul zilei astfel de lucruri grele. Devine un cerc vicios pozitiv. Dar trebuie să uiți de întrebarea “cât va dura?”, sau să îi știi bine răspunsul: un moment.

Deci, nu te grăbi. Ai nevoie de obiective, dar sunt acolo doar să te ghideze. Cât timp faci ceea ce trebuie astăzi, în momentul acesta, atunci știi că mergi în direcția bună. Nu te grăbi la destinație, pentru că viața nu este o cursă: nu este nici un sprint, nici un maraton. Este o melodie ce curge singură, pe care trebuie doar să dansezi. Deci dansează cât mai frumos fiecare bătaie!