Considerat unul dintre cele mai bune romane ale geniului literar Fyodor Dostoevsky, Frații Karamazov reușește prin intermediul unor personaje profund umane și un stil narativ aproape bizar să aducă o ficțiune în tărâmul realității. M-am tot întrebat de-alungul celor 870 de pagini de ce este această carte atât de faimoasă. De ce mă ține aproape de ea, chiar și prin lungile descrieri ce sunt aproape pictisitoare? Cred că am găsit unul dintre răspunsuri.

Măestria lui Dostoevsky îți permite să trăiești pentru o vreme viața a cel puțin 3 oameni cât se poate de diferiți. Un om condus absolut de pasiune, care ascută mereu doar de inima sa, indiferent de consecințe. Care trădează din iubire și este gata să moară, doar pentru a-și respecta propriul cod de onoare și a-și păstra iubirea neîntinată. Altul, un raționalist cu o minte strălucită, constrâns de propriul intelect să adopte o viziune nihilistă asupra lumii. Totuși, acesta este chinuit de caracterul și iubirea pentru viață ce îl descriu pe al treilea personaj, fratele său, Alyosha (Aleoşa în traducerea în română). Acest ultim personaj este protagonistul. Este un omagiu adus de către autor pentru fiul său cu același nume, care a murit la vârsta de 3 ani de epilepsie. Dostoevsky îi atribuie acestui personaj sufletul pur și sincer al unui copil, o iubire mesianică față de oameni și o moralitate greu de pus în cuvinte, dar profund simțită. Cu toate aceste calități aproape divine, Alyosha rămâne totuși uman și îți permite să vezi lumea prin ochii lui.

Prin ochii acestor 3 personaje, cât și multe altele ce apar în această operă, autorul abordează cele mai profunde întrebări despre viată, moralitate, societate, iubire, familie și religie. Printre multele întrebări se găsesc și începuturi de răspunsuri, pline de frumusețe și înțelepciune.

Ivan Karamazov, intelectualul chinuit

Știu totuși că majoritatea oamenilor nu vor citi această carte. Este prea lungă, și chiar dacă este plină de lecții valoroase, acestea nu sunt evidente pe fiecare pagină. Sunt capitole întregi care, frumoase în felul lor, sunt totuși greoaie și uneori plictisitoare. Așa că am decis să creez o listă cu subcapitolele care au fost speciale pentru mine și pe care cred că toată lumea ar trebui să le citească. Includ de asemenea și aici un pasaj care pe mine m-a șocat prin relevanța lui pentru anii în care trăim, care sper să vă ofere o portiță spre această carte minunată. Pasajul este din “Oaspetele de taină”, inclus în lista de mai jos:

“Dumneata întrebi când se va împlini acest vis? De împlinit se va împlini fără îndoială, dar numai după ce se va fi încheiat vremea însingurării în care oamenii stăruie să trăiască.” „Vremea însingurării?” am întrebat nedumerit. „Da, a însingurării, a celei mai crâncene izolări de care lumea e stăpânită mai cu seamă în veacul nostru. Şi vremea asta nu s-a încheiat, vezi bine, nu i-a sosit încă sorocul. Astăzi, fiecare om tinde să se înstrăineze cât mai mult de cei din preajmă, căutând în sine tot ce-i poate da viaţă din plin, şi, cu toate strădaniile lui, nu numai că nu izbuteşte să priceapă sensul adevărat al vieţii, dar până la urmă ajunge la un fel de sinucidere, în loc să se cunoască pe sine şi să desluşească rostul său pe lume, rămâne un izolat. În veacul nostru societatea se fărâmiţează, fiecare om se retrage în sine ca într-o vizuină, se însingurează, se fereşte de ceilalţi şi-şi ascunde avutul, ca până la urmă să se înstrăineze cu totul de ei şi să-i îndepărteze din preajma lui. Şi căutând să strângă de unul singur cât mai multe bogăţii se gândeşte: «Ce puternic sunt, am pe ce mă bizui». Nu ştie, zevzecul, că, pe măsură ce strânge, se înnămoleşte tot mai mult într-o sinucigaşă neputinţă. Omul s-a învăţat să nu se mai bizuie decât pe mijloacele lui, şi, răzleţindu-se de obşte, a ajuns cu timpul să nu-şi mai pună nici o nădejde în ajutorul semenilor, să nu mai creadă în oameni, nici în omenire, să tremure numai de teamă că s-ar putea cumva irosi agoniseala lui şi drepturile pe care le-a câştigat. Pretutindeni, în ziua de azi, mintea sceptică a omului a început să nu-şi mai dea seama că adevărata chezăşie a vieţii nu poate fi dobândită numai prin străduinţele proprii, oricât s-ar osteni de unul singur, că pentru asta trebuie ca toţi oamenii să se străduiască împreună, cu puteri unite. Dar odată şi odată trebuie să se împlinească sorocul şi atunci această completă însingurare va lua sfârşit şi în aceeaşi clipă toţi se vor dumeri dintr-o dată cât de potrivnică firii era izolarea în care se ferecaseră. Asta va fi năzuinţa vremii şi se vor minuna oamenii acelui veac cum de-au putut zăcea atâta timp în beznă, fără o zare de lumină. Şi tot atunci se va arăta pe cer semnul ce va înfăţişa pe fiul omului… Dar până va sosi clipa aceea trebuie să nu lăsăm din mână steagul şi măcar când şi când, fie chiar în împrejurări răzleţe, omul e dator să dea pildă, smulgându-se din izolarea şi înstrăinarea sa, pentru a săvârşi o încercare eroică, împletind o legătură de strânsă şi duioasă frăţietate între semeni, chiar dacă ar fi să treacă în ochii tuturor drept nebun. Trebuie neapărat să facă asta pentru ca măreaţa idee să nu se irosească…”

Voi face referință la aceste volume ce pot fi descărcate pentru numele capitolelor și paginile unde le puteți găsi: Volumul 1 și Volumul 2. Includ și numele în engleză, eu am citit traducerea de Constance Garnett, care mi s-a părut excelentă.

Ivan îi spune lui Alyosha povestea Marelui Inchizitor

Volumul 1

Alyosha si Ivan, despre religie și moralitate

• IV – Răzvrătirea (Rebellion) - pag. 219-229
• V – Marele Inchizitor (The Grand Inquizitor) - pag. 229-248

Amintirile pe patul de moarte ale unui călugăr special. Despre iubirea pentru oameni și onestitate.

• Amintiri din anii petrecerii în lume a stareţului Zosima în primăvara vieţii. Duelul. (Recollections of Father Zossima’s youth before he became a monk. The duel) - pag. 276-282
• Oaspetele de taină. (The mysterious visitor) - pag. 282-293
• III – Din vorbele rostite de stareţul Zosima şi din învăţăturile sale (Conversations and exhortations of Father Zossima) - pag. 293-295

Volumul 2

Despre copilărie și adolescență în toată frumusețea, cât și durerea ei. Importanța unui mentor. O poveste sfâșietoare.

• Jucika (The lost dog), La căpătiiul lui Iliuşa (By Ilusha’s bedside), Un copil precoce (Precocity), Iliuşa (Ilusha) - pag. 188-217
• Înmormântarea lui Iliuşecika. Cuvintele rostite lângă piatra din marginea drumului. (Ilusha’s funeral. The speech at the stone) - pag. 414-422

Total: 85 pagini

Recomand să începeți cu “Amintiri din anii petrecerii în lume a stareţului Zosima în primăvara vieţii. Duelul.” Dacă și cele 85 pagini selecționate vi se pare prea mult pentru început, recomand doar titlurile cu bold din lista de mai sus. Sunt în total 27 de pagini. Lectură plăcută!